Europa, între securitate energetică și schimbări climatice

Economic

În ultimii ani, s-a dovedit că energia pe care o producem și o consumăm, alături de schimbările climatice, reprezintă concepte interdependente. Implicațiile pe care activitățile umane le au asupra mediului au început să fie conștientizate și dezbătute la nivel mondial relativ recent, primul pas fiind realizat în anul 1992 la Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro, Brazilia. Adoptarea, cu acel prilej, a Convenției Cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice a constituit premisa tututor dezvoltărilor ulterioare. Cu aceeași ocazie, cei peste 200 de șefi de state și specialiști au predefinit conceptul de dezvoltare durabilă, concept care a schimbat modul în care statele și-au planificat dezvoltarea economică. Dacă acest prim pas viza stoparea creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră, cei ulteriori – Kyoto, anul 1997 și Paris, anul 2015 – au impus reducerea progresivă a emisiilor respective față de referința aleasă (anul 1990).

Evoluțiile recente cu privire la schimbarea profilului climatic pentru zone întinse ale planetei au sporit și mai mult nivelul de preocupare pentru combaterea factorilor determinanți sau catalizatori ai schimbărilor climatice, acceptându-se necesitatea întreprinderii unor acțiuni cu o amplitudine ceva mai mare în sensul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul producției de energie și al utilizării acesteia.

Conform datelor disponibile în baza de date de pe site-ul Eurostat, producția de energie realizată prin transformarea și arderea combustibililor fosili cumulează cea mai mare pondere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Din acest motiv, implementarea unei strategii energetice pentru valorificarea potenţialului surselor regenerabile de energie se înscrie în coordonatele dezvoltării energetice a Uniunii Europene pe termen mediu și lung, cu scopul de a asigura un cadru adecvat pentru adoptarea unor decizii referitoare la alternativele energetice regenerabile și, concomitent, la adoptarea politicilor de favorizare a creșterii eficienței energetice în toate activitățile umane.

În sensul celor menționate, legislația Uniunii Europene privind promovarea surselor regenerabile a evoluat, în mod semnificativ, în ultimii ani, iar cadrul de politici destinat perioadei de după anul 2030 se află în curs de dezbatere. Prin stimularea producției energiei  din surse regenerabile, statele Uniunii Europene își reduc dependența de combustibilii fosili importați în bună parte, producția de energie devenind mai sustenabilă. Dezvoltarea industriei energiei regenerabile determină, de asemenea, inovare tehnologică și apariția de noi locuri de muncă pentru forța de muncă din domeniul tehnic, într-o piață cu peste 450 de milioane de consumatori, a doua piață de energie ca mărime din lume.

Recent, la 27 iunie 2018, a fost aprobat acordul provizoriu al Președinției bulgare a Uniunii Europene, referitor la revizuirea Directivei privind energia din surse regenerabile. Acordul stabilește un obiectiv principal de 32% energie provenită din surse regenerabile, la nivelul Uniunii Europene pentru anul 2030. De asemenea, s-a stabilit o clauză de revizuire a acestui obiectiv, în cazul unor modificări determinate de cererea de energie și de luare în considerare a obligațiilor internaționale ale Uniunii. Propunerea de Directivă va fi înaintată spre aprobare Parlamentului European, iar votul în plen este așteptat în luna octombrie a acestui an, urmând apoi a fi retransmisă în Consiliu pentru adoptarea finală.

Pentru ca potențialul energiei regenerabile să poată fi valorificat, ansamblul de politici trebuie să sprijine și să stimuleze competitivitatea unor astfel de tehnologii, cu respectarea, în același timp, a regulilor de concurență. Uniunea Europeană are mijloacele adecvate de sprijin, fiind, totodată, lider în domeniul tehnologiilor de producere a energiei din surse regenerabile. Acționând unitar, statele membre au capacitatea de a-și proteja și promova interesele și obiectivele în noul cadru energetic.

Un alt element, menit să faciliteze îndeplinirea țintelor stabilite pe termen mai lung, în materie de energie și de schimbări climatice, îl reprezintă investițiile în dezvoltarea unor tehnologii cu eficiență energetică sporită și, ulterior, utilizarea acestora pe scară largă și în varii sectoare. Prin urmare, cercetarea și inovarea joacă și vor juca un rol esențial în transformarea Uniunii Europene într-o societate cu emisii scăzute de carbon, prin asigurarea unor tehnologii performante și mai competitive din punctul de vedere al costurilor inițiale și de exploatare. Pe lângă contribuția în combaterea schimbărilor climatice, măsurile privind creșterea utilizării surselor regenerabile de energie și eficiența energetică vor contribui la îmbunătățirea securității alimentării cu energie și la diminuarea dependenței de importurile de combustibili fosili. În acest sens, tehnologiile de stocare a energiei vor juca un rol important în dezvoltarea producției de energie din surse regenerabile, principala limitare actuală a acestora (intermitența cu care pot furniza energia electrică) fiind pe cale a fi depășită. Astfel, cercetările și proiectele, care își propun să compenseze acest neajuns, sunt promițătoare și nu propun neapărat tehnologii noi sau costisitoare (stocare în dispozitive gravitaționale, cu ajutorul aerului comprimat ș.a.).

Pentru a garanta îndeplinirea obligațiilor care îi revin în temeiul Protocolului de la Kyoto și a Acordului de la Paris, Uniunea Europeană a stabilit diferite obiective în legătură cu atenuarea schimbărilor climatice, care vizează ținte specifice în ceea ce privește producția de energie din surse regenerabile, reduceri semnificative ale emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și sporirea nivelului de eficiență energetică. România este partener la această abordare și a depus eforturi în scopul ralierii politicilor naționale la îndeplinirea țintelor și obiectivelor propuse.

În acest context, țara noastră este obligată să-și regândescă modul de producție a energiei. Cu un mix favorizant al resurselor disponibile, va trebui să înlocuiască combustibilii fosili, în special, cărbunele, cu soluții mai prietenoase pentru mediu. Cu un potențial tehnic semnificativ de utilizare a resurselor regenerabile de energie, valorificat, însă, în mică măsură (exceptând resursele hidro utilizate în marile hidrocentrale), România va trebui să se orienteze rapid către soluții sustenabile.

O politică de eficiență energetică activă nu înseamnă nici sacrificarea confortului, nici reducerea competitivității. În realitate, o politică activă în acest domeniu produce efectul opus: realizarea unor investiții eficiente din punct de vedere al costurilor, pentru a reduce risipa de energie, ceea ce are drept consecințe creșterea standardului de viață și economisirea banilor, utilizarea semnalului dat de prețuri, care conduce la o utilizare a energiei mai responsabilă, mai economică și mai rațională.

De asemenea, această politică va crea numeroase locuri de muncă de bună calitate în Europa și va menține poziția de lider a Europei în materie de tehnologii, într-un sector mondial de o importanță deosebită și care se află în plină dezvoltare.

Energia și schimbările climatice ridică numeroase probleme care pot fi cel mai bine abordate printr-o strânsă colaborare interstatală, iar acest aspect reprezintă o prioritate pe agenda Uniunii Europene. Totodată, este important de avut în vedere faptul că, în general, orice dezvoltare economică poate cauza externalități negative mediului şi, implicit, oamenilor.

Publicat în revista Economistul nr. 10 – 2018.