Dezvoltarea durabilă – liantul dintre dezvoltarea sistemului energetic și consolidarea sistemului economic și social

Economic

„Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.”

(dr. Gro Harlem Brundtland[1])

Dezvoltarea durabilă reprezintă un obiectiv fundamental și amplu al Uniunii Europene. Ținta strategiilor privind dezvoltarea durabilă presupune îmbunătățirea continuă a calității vieții cetățenilor prin consolidarea comunităților durabile, capabile să gestioneze și să utilizeze eficient resursele și să valorifice potențialul de inovare ecologică și socială al economiei, astfel încât să se asigure prosperitatea, protecția mediului și coeziunea socială. Abordările teoreticienilor preocupați de analiza fenomenului de dezvoltare diferă, aceștia aducând în atenția publicului interesat de acest fenomen, o gamă largă de interpretări. Există, totodată, și o poziție unanimă a celor care au studiat acest fenomen conform căreia dezvoltarea reprezintă un concept multidimensional.

În afară de aspectul economic, care exprimă creștere și progres, sunt considerate la fel de importante și aspectele legate de mediul social, politic, cultural, ambiental, științific, spiritual sau uman.
În același timp, în literatura de specialitate se admite că dezvoltarea înglobează în mod obligatoriu creșterea și progresul economic. Pentru a-și putea atinge aceste deziderate, dezvoltarea trebuie interpretată drept „ansamblul schimburilor de structuri mentale și de comportamente sociale care asigură creșterea produsului real global și care transformă progresele particulare într-un progres social generalizat”[2]. În mod evident, dezvoltarea presupune o creștere a întregului sistem social, economic, politic, cultural.

La fel de evident este și faptul că progresele dorite în oricare dintre domeniile enumerate depind de rezultatele din celelalte domenii sau că, altfel spus, relația dintre componentele progresului social generalizat este una de interdependență. Astfel, o verigă lipsă constituie un impact negativ asupra întregului sistem. În termenii economiei moderne, dezvoltarea este analizată și în funcție de durata procesului, de tehnologia sa internă și de finalitatea sa[3]. Înainte de a discuta despre pilonii dezvoltării durabile, trebuie precizat că definiția originală a fost formulată în limba engleză, în care traducerea termenului de dezvoltare durabilă este sustainable development. Această sintagmă a fost tradusă în limba română atât prin dezvoltare durabilă, cât și prin dezvoltare sustenabilă.

Termenul de dezvoltare durabilă (sustenabilă) a fost lansat odată cu publicarea raportului Brundtland (după numele primului-ministru norvegian de la acea vreme) al Comisiei Mondiale asupra Mediului (înființată de Organizația Națiunilor Unite) din 1987, intitulat sugestiv „Viitorul nostru comun” („Our common future”). Încurajând o reconciliere între economie și mediul înconjurător, raportul țintește spre a găsi „o cale de dezvoltare care să susțină progresul uman nu numai în câteva locuri și pentru câțiva ani, ci pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndepărtat”[4]. Tot în viziunea acestui raport, dezvoltarea durabilă (viabilă și susținută) este privită ca fiind acel tip de dezvoltare care răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare prin satisfacerea propriilor nevoi. Din raportul Bruntland reiese de asemenea, faptul că dezvoltarea durabilă va deveni tot mai mult o constantă a politicilor economice și sociale ale fiecărui stat. Acest fapt este impus de diverse împrejurări obiective. Se poate afirma că sub incidența obiectivelor și cerințelor generale, dezvoltarea durabilă este un concept mondo, comun în măsura în care: nu există granițe economice sau ideologice ale poluării; gradul de suportabilitate atât al poluării cât și al sărăciei, dacă lucrurile își păstrează tendințele actuale, se va pune în termenii supraviețuirii și, atunci, globalizarea acțiunilor necesare pentru a contracara aceste tendințe va fi singura soluție; nu mai poate fi tolerată risipa, indiferent unde se produce ea – resursele de mediu și viață ale Terrei sunt limitate. Nu poate fi acceptată la infinit degradarea valorilor umane, fapt provocat de un tip de creștere care a convertit și pervertit valori ce definesc progresul general. Dintr-o perspectivă tehnică, raportul Brundtland[5] cuprinde câteva obiective potrivit cărora realizarea dezvoltării durabile înseamnă: asigurarea în continuare a creșterii economice cu respectarea condiției de bază a conservării resurselor naturale; eliminarea sărăciei și asigurarea condițiilor satisfacerii nevoilor esențiale de muncă, hrană, energie, apă, locuință și sănătate; orientarea proceselor de creștere economică spre o nouă calitate; asigurarea unei creșteri controlate a populației; conservarea și sporirea resurselor naturale, supravegherea impactului dezvoltării economice asupra mediului; restructurarea tehnologiilor de producției și menținerea sub control a riscurilor acestora; asigurarea unei abordări integrate a deciziilor privind creșterea economică, mediul înconjurător și resursele de energie.

Varianta integrală a articolului este disponibilă în revista Economistul nr. 7-8 – 2019.