O rută pentru dezvoltarea României

Politic

O societate, privită în ansamblu său, cuprinde un teritoriu, conștiință colectivă și structură socială. Modelul autonom de funcționare, gradul de autoreglementare, precum și capacitatea de integrare reprezintă, în contextul actual, condiții intrinseci ale societății, iar progresul rămâne un deziderat. Ce elemente sunt definitorii atunci când vizăm dezvoltarea unui stat? În încercarea de a răspunde, admitem faptul că viitorul devine spațiul cartografiat unde începem să construim conștient și planificat.
Rolul statului, prin acțiuni organizate, asigură cetăţenilor interesul public şi satisfacerea nevoilor generale. Altfel spus, în cadrul unui proces biunivoc, gradul de eficiență a furnizării de bunuri și servicii publice este direct proporțional cu nivelul de îndestulare a nevoilor și preferințelor oamenilor. Dezvoltarea socială implică o diagnoză a a provocărilor de ordin social, ierarhizarea priorităților, alegerea obiectivelor, identificarea soluțiilor alternative și, în cele din urmă, alegerea strategiei de acțiune. În ceea ce privește România, putem spune că ne-am dezvoltat prin crize. Lipsiți pe alocuri de orientare, nu am dus niciodată lipsă de resurse și perspective, însă atitudinea pasivă pentru viitor nu mai reprezintă o opțiune pentru noi.
Descoperim noi valențe în materie de securitate, dată fiind arhitectura volatilă a acestui mediu. Cu toate acestea, dezvoltarea economică a unui stat se află în relație de interdependență cu capacitatea sa de valorificare a resurselor enegetice pe care le deține. Modul prin care un stat își consolidează prosperitatea și competitivitatea derivă, potrivit Consiliului Mondial al Energiei, din armonizarea a trei elemente principale: securitate energetică, echitate energetică și mediu sustenabil. Ca stat membru al Uniunii Europene, România a ales calea liberalizării pieței de gaze naturale și a interconectării Sistemului Național de Transport (SNT) cu rețelele de transport ale statelor vecine. Acest lucru a condus către atagerea de investiții românești și internaționale semnificative în explorarea și dezvoltarea de noi zăcăminte de gaze naturale, fapt reflectat de asemnea și în economia națională.
După cum se arăta, în prima jumătate a lui 2018, în lucrarea Perspectivele gazelor naturale în România și modalități de valorificare superioară a acestora, dezvoltarea sectorului gazelor naturale este favorizată de tendințele de piață: evoluția către decarbonarea sectorului energetic, flexibilitate în producerea de energie electrică, complementaritate cu sursele de energie regenerabilă, distribuire geografică și modularitate a capacităților. Importanța politicilor energetice, a deciziilor legislative și de reglementare joacă în continuare un rol decisiv. Din acest motiv o serie de factori prezintă caracteristicile esențiale ale progresului sustenabil în cee ace privește sectorul energetic: stabilirea unui cadru fiscal echitabil, competitiv și stabil pentru segmentul upstream; continuarea liberalizării pieței de gaze naturale și crearea unei platforme transparente și lichide de tranzacționare; dezvoltarea de infrastructură gazieră esențială (SNT, înmagazinare subterană, interconectări) și a regulilor interoperabile de funcționare a sistemului de gaze naturale.
Varianta integrală a articolului este disponibilă în revista Economistul nr. 7-8 – 2019.