Energia a fost importantă încă de la fundamentarea proiectului Uniunii Europene, atunci când statele membre fondatoare (Belgia, Franța, Germania, Italia, Olanda și Luxemburg) au creat „Comunitatea Cărbunelui și Oțelului” (CECO), în anul 1951. Atât CECO cât și „Tratatul Euratom privind instituirea unei Comunităţi Europene a Energiei Atomice” (1957) au abordat cu precădere importanța a două surse de energie – cărbunele şi energia nucleară.
Ulterior, rolul decisiv al petrolului, al gazelor naturale şi a energiei electrice a menţinut energia în topul agendei economice şi politice a Comunităţii generând o intensificare a activităţii de reglementare la nivel comunitar, în scopul creării unei pieţe energetice europene dar şi a elaborării treptate a unei politici energetice la nivelul UE.
Câțiva ani mai târziu, în 2007, prin Tratatul de la Lisabona, sectorul energetic a capătat o bază juridică iar UE a dobândit în acest domeniu, competenţe partajate cu statele membre. În anul 2011, Comisia Europeană a lansat Comunicarea privind securitatea aprovizionării cu energie și cooperare internațională, ceea ce a marcat totodată și formalizarea dimensiunii externe a politicii UE privind energia. Crearea unei dimensiuni externe a politicii UE pentru energie a fost realizată atât în scopul unei mai bune coordonări in rândul statelor membre, dar și pentru consolidarea profilului UE în relaţia cu partenerii externi.
Măsurile de combatere a schimbărilor climatice și îngrijorările generate de acest fenomen au apărut mai târziu. În prezent, energia și schimbările climatice sunt abordate în strânsă legătură, pornind de la faptul că producția de energie – în principal prin arderea combustibililor fosili și consumul de energie – în industrie, în rândul gospodăriilor și în sectorul transporturilor generează o cantitate semnificativă de emisii de gaze cu efect de seră.
Europa cunoaște în prezent o trecere de la un sistem energetic bazat pe combustibili fosili, la un sistem energetic digitalizat și orientat către consumator, cu emisii reduse de dioxid de carbon.
Dinamica pronunțată a sectorului energetic la nivel mondial a determinat schimbări majore generate de factori precum implementarea unor politici de combatere a fenomenului încălzirii globale (de exemplu, semnarea Acordului de la Paris la sfârșitul anului 2015, prin care statele semnatare și-au asumat angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră), sau de adoptarea de noi tehnologii.
UE este singura economie din lume care a implementat o legislație ce acoperă toate sectoarele economiei în scopul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile Acordului de la Paris. “Pachetul energie curată pentru toţi Europenii” constituie cadrul UE de politică energetică, prin care sunt propuse condițiile prealabile de reglementare pentru tranziția către o energie curată, acesta venind și ca un răspuns privitor la pașii necesari a fi întreprinși în scopul îndeplinirii angajamentelor asumate de UE prin Acordul de la Paris.
“Pachetul energie curată pentru toţi Europenii” propus de fosta conducere a Comisiei Europene în noiembrie 2016, include opt texte legislative privind piața de energie electrică și consumatori, eficiență energetică și eficiența energetică a clădirilor, regenerabile și sustenabilitatea bioenergiei, precum și guvernanța Uniunii Energetice. Revizuirea unui număr de trei directive a fost finalizată în 2018 – Directiva privind performanța energetică a clădirilor (EPBD), Directiva privind eficiența energetică (EED) și Directiva privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (RES). Regulamentul privind guvernanța Uniunii Energetice a fost publicat de asemenea în 2018. În 2019, Pachetul energie curată pentru toți europenii a fost completat prin publicarea a trei Regulamente și a unei Directive privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice, piața internă de energie electrică, respectiv instituirea ACER.
Conform Pachetului legislativ Energie curată pentru toți europenii, Uniunea se angajează în procesul de dezvoltare al unui sistem energetic sustenabil, competitiv, sigur și decarbonizat până în anul 2050. Regulile promovate de acest Pachet legislativ au scopul de a consolida drepturile consumatorilor, plasându-le în centrul tranziției energetice, prin intermediul acestora fiind vizat totodată procesul de creare de noi locuri de muncă într-o economie modernă care nu lasă în urmă nicio regiune și niciun cetățean.
Aceste noi reguli vor permite totodată Uniunii să-și manifeste poziția de leader în lupta împotriva schimbărilor climatice în conformitate cu cele prevăzute în Acordul de la Paris, prin care UE s-a angajat să-și reducă emisiile cu 40% sub nivelurile din anul de referință 1990, până în 2030. Noua conducere a CE, instaurată la finele anului 2019 propune o creștere a obiectivului setat pentru anul 2030 privind reducerea emisiilor cu efect de seră la 50%, ținta pentru anul 2050 fiind setată la 100%. Indubitabl, avem în față o creștere considerabilă a obiectivului privitor la combaterea schimbărilor climatice din partea blocului comunitar. Totodată, această ambiție a noii Comisii reflectă deopotrivă cea mai mare provocare, dar și oportunitatea timpurilor noastre – aceea de a face din Europa primul continent neutru din punct de vedere climatic din lume, până în anul 2050.
Pentru a susține cu argumente acest deziderat, Comisia Europeană a prezentat la finalul lunii decembrie 2019, Acordul Verde European (The European Grean Deal) parte a Programului de lucru al actualului Președinte al CE, Ursula Von der Leyen. Acordul este interpretat a fi cel mai ambițios pachet de măsuri menit a permite cetățenilor și întreprinderilor din UE de a beneficia de o tranziție ecologică durabilă.
Considerat „succesorul” Pachetului legislativ Energie curată pentru toți europenii, Acordul Verde European reprezintă una dintre cele șase direcții ambițioase propuse de Comisia Von der Leyen, pe care de altfel este structurat programul de politici pe care UE intenționează a-l folosi în scopul de a conduce la îndeplinirea obiectivelor comune existente în rândul statelor membre UE (agenda integrală ce vizezează orientările politice ale CE pentru perioada 2019-2024 propusă de Ursula Von der Leyen poate fi consultată aici – https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/political-guidelines-next-commission_en.pdf).
Orientările politice ale Programului de lucru propus de Președintele CE, Ursula Von der Leyen se axează pe șase obiective principale propuse a fi atinse în următorii cinci ani și dincolo de acest interval:
Acordul Verde European – ceea ce presupune eforturi mult mai mari din partea UE pentru a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic
O economie care funcționează în favoarea cetățenilor – ceea ce presupune eforturi mult mai mari din partea Europei în ceea ce privește echitatea și prosperitatea socială
O Europă pregătită pentru era digitală – ceea ce presupune eforturi mult mai mari din partea Europei în ceea ce privește valorificarea oportunităților tipice erei digitale, setând însă limite clare de etică și siguranță
Protejarea stilului de viață european – ceea ce presupune eforturi mult mai mari din partea Europei în ceea ce privește o mai bună protecție a cetățenilor și a valorilor comune
O Europă mai puternică în lume – ceea ce presupune eforturi mult mai mari din partea Europei în ceea ce privește consolidarea brandului unic de conducător responsabil de talie mondială
Un nou imbold pentru democrația europeană – ceea ce presupune eforturi mult mai mari din partea Europei în ceea ce privește promovarea, protejarea și consolidarea democrației sale.
Conform celor declarate de Von der Leyen la prezentarea Acordului Verde European, unul dintre motivele ce a stat la baza crionării unui set atât de ambițios de obiective în materie de climă și energie, îl constituie pasiunea, convingerea și energia milioanelor de tineri care își fac vocea auzită, militând pentru acțiuni urgente pentru mitigarea efectelor schimbărilor climatice. De asmenea, ambiția de a face din Europa până în anul 2050 primul continent neutru din punct de vedere climatic constituie un alt deziderat ce stă la baza acordului, acesta fiind posibil însă numai prin mobilizarea de investiții în inovație și cercetare, prin reproiectarea economiei și actualizarea politicii industriale. În acest context, parcursul către statutul de continent neutru din punct de vedere climatic va fi susținut și de prima Lege a Climei Europene care va consacra acest obiectiv.
În ceea ce privește procesul de decarbonizare a industriilor mari consumatoare de energie, Von der Layen a promis pentru Europa statutul de leader mondial în materie de economie circulară și de tehnologii curate. Importanța rolului fondurilor de coeziune a fost subliniată, acestea având un rol crucial în sprijinirea regiunilor și a zonelor rurale de la est la vest, de la sud la nord în scopul ca acele zone să poată ține pasul cu dinamica transformărilor. În acest proces de tranziție, foarte costisitor în mod evident, Von der Leyen promite prin Acordul Verde European sprijinirea persoanelor și a regiunilor mai afectate printr-un nou Fond de tranziție justă, astfel încât orice decalaj să fie eliminat, iar statele membre să nu resimtă diferențele.
Acest Fond de tranziție justă va avea o componentă cheie reprezentată de educație și motivare. În acest sens, CE propune și un Pact european pentru climă care să reunească regiuni, comunități locale, societate civilă, industrie și școli, în scopul de a fi proiectat și angajat un set de norme menit a determina o schimbare în comportament, de la individ la cea mai mare multinațională. Von der Leyen va propune de asemenea, o Strategie de finanțare a proiectelor „verzi” (sustenabile), dar și un Plan de investiții pentru Europa durabilă. În cadrul acestei propuneri, CE are în vedere transformarea unui segment al Băncii Europene de Investiții în Banca Climatică a Europei, cu atât mai mult întrucât BEI cu 25% din finanțarea sa totală, este deja cel mai mare furnizor multilateral de finanțări la nivel mondial în ceea ce privește proiectele pe teme climatice.
În acest context, președintele CE și-a exprimat dorința de a dubla, cel puțin, procentul de 25% până în 2025. În cadrul Acordului Verde European, urmează a fi prezentată de asemenea o Strategie pentru Biodiversitate cu perspectiva anului 2030 și nu în ultimul rând, urmeaza a fi consolidata economia circulara în scopul dezvoltarii viitorului model economic al Europei. Astfel, Von der Leyen promite și un nou Plan de Acțiune pentru Economia Circulară, care să se axeze pe utilizarea de o manieră sustenabilă a resurselor. Privitor la calitatea aerului, CE promite o Strategie transversală pentru sănătatea cetățenilor, ce va viza protejarea acestora de efectele nocive ale poluării, și care va aborda calitatea aerului și a apei, produsele chimice periculoase, emisiile industriale, pesticidelw și perturbatorii endocrini. Totodata, Acordul Verde European prevede extinderea sistemului de tranzacționare a emisiilor pentru a acoperi sectorul maritim și pentru a reduce cotele gratuite alocate companiilor aeriene. De asemenea, CE isi propune extinderea acestui lucru în continuare pana in punctul in care traficul și construcțiile vor fi de asemenea acoperite de acest nou sistem.
Din punct de vedere financiar, Acordul Verde European al Ursulei von der Leyen, pune în joc 100 de miliarde de euro, necesare în procesul de asigurare a unei tranziții de la o economie poluantă la una curată, fiind vizată totodată garantarea continuității muncii și a unui cadru lucrativ just pentru aceia ale căror locuri de muncă vor fi afectate de acest proces.
Comparativ cu Pachetul legislativ energie curată pentru toți europenii, Acordul Verde European este proiectat astfel încât să poată asigura o mai bună potrivire a resurselor tehnologice și financiare disponibile, în conformitate cu obiectivele propuse, venind totodată cu o perspectivă mai largă. Pe de alta parte, există și voci care susțin faptul că, Acordul Verde European este prezentat de o manieră mult prea simplista raportat la nivelul foarte crescut de ambiții propus, în cele 24 de pagini ale sale nefiind conturate sau trasate direcții clare de acțiune pentru fiecare stat membru UE. De altfel, însăsi președinta CE, Ursula Von der Leyen a recunoscut că există încă anumite detalii ce necesită a fi puse la punct și că, Acordul Verde European reprezintă mai degrabă o „foaie de parcurs vastă”, decât un plan de acțiune definitiv. Intr-un context mai larg, există totuși un element de similitudine pe care l-am identificat între Acordul Verde European al UE și Noul Acord Verde propus în Statele Unite, și anume accentul pus cu precădere pe inovație și pe protecția angajaților din sectoarele ce urmează a fi reformate, ambele documente invocând teme similare ce țin de justiția socială.
Dintr-o perspectiva pragmatica, la acest moment, ținta principală in materie de clima si energie a actualei conduceri a Comisiei Europene – aceea de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în anul 2050 este insuficient susținută de detalii referitoare la ce mix energetic va folosi UE, ce tehnologii se vor implementa sau ce tipuri de stimulente vor fi folosite în scopul reducerii emisiilor de CO2. Mixul energetic variază considerabil de la un stat membru la altul și evoluează cu timpul ca urmare a condițiilor geografice ale țărilor respective, cum ar fi disponibilitatea resurselor naturale și accesul la acestea, opțiunile de politică națională, decizia de a recurge sau nu la energie nucleară, schimbarea stimulentelor financiare, progresele în ceea ce privește tehnologiile, cerințele în materie de decarbonizare și dezvoltare a pieței interne. La nivel național, prin măsurile întreprinse în elaborarea politicilor energetice, România trebuie să-și asume faptul că, securitatea energetică a unui stat este parte integrantă a securității energetice a altor state.
În calitate de stat membru, România și-a exprimat în repetate rânduri solidaritatea față de cele mai importante preocupări și inițiative lansate si exprimate de UE, monitorizând îndeaproape diferitele iniţiative legislative ale CE care vizează implementarea strategiei UE privind sectorul energetic. Cu toate acestea, poziția României în favoarea prezervării dreptului fiecărui stat membru de a decide cu privire la mix-ul energetic naţional, cu accent pe utilizarea resurselor primare naţionale, prin respectarea cerinţelor de mediu şi prin eficientizarea tehnologiilor utilizate, în vederea asigurării unei securităţi energetice crescute rămâne neschimbată.
Ca o simpla concluzie a celor expuse anterior, Acordul Verde European reprezinta un prim pas către conectarea Europei continentale la inițiative similare existente in Statele Unite și totodata constituie un cadru prin care sunt promovate idei ce vizeaza crearea structurilor pentru susținerea investițiilor in tehnologii curate la scară globală, sprijina digitalizarea, promoveaza rolul deosebit de important al eficientei energetice si a energiei provenite din surse regenerabile, acordand totodata un loc fruntas conceptului de economie circulara.
Publicat in revista Economistul nr. 3.2020
