O societate, privită în ansamblu său, cuprinde un teritoriu, conștiință colectivă și structură socială. Modelul autonom de funcționare, gradul de autoreglementare, precum și capacitatea de integrare reprezintă, în contextul actual, condiții intrinseci ale societății, iar progresul rămâne un deziderat. Ce elemente sunt definitorii atunci când vizăm dezvoltarea unui stat? În încercarea de a răspunde, admitem faptul că viitorul devine spațiul cartografiat unde începem să construim conștient și planificat.
Rolul statului, prin acțiuni organizate, asigură cetăţenilor interesul public şi satisfacerea nevoilor generale. Altfel spus, în cadrul unui proces biunivoc, gradul de eficiență a furnizării de bunuri și servicii publice este direct proporțional cu nivelul de îndestulare a nevoilor și preferințelor oamenilor. Dezvoltarea socială implică o diagnoză a a provocărilor de ordin social, ierarhizarea priorităților, alegerea obiectivelor, identificarea soluțiilor alternative și, în cele din urmă, alegerea strategiei de acțiune.
În ceea ce privește România, putem spune că ne-am dezvoltat prin crize. Lipsiți pe alocuri de orientare, nu am dus niciodată lipsă de resurse și perspective, însă atitudinea pasivă pentru viitor nu mai reprezintă o opțiune pentru noi.
Descoperim noi valențe în materie de securitate, dată fiind arhitectura volatilă a acestui mediu. Cu toate acestea, dezvoltarea economică a unui stat se află în relație de interdependență cu capacitatea sa de valorificare a resurselor enegetice pe care le deține. Modul prin care un stat își consolidează prosperitatea și competitivitatea derivă, potrivit Consiliului Mondial al Energiei, din armonizarea a trei elemente principale: securitate energetică, echitate energetică și mediu sustenabil.
Ca stat membru al Uniunii Europene, România a ales calea liberalizării pieței de gaze naturale și a interconectării Sistemului Național de Transport (SNT) cu rețelele de transport ale statelor vecine. Acest lucru a condus către atagerea de investiții românești și internaționale semnificative în explorarea și dezvoltarea de noi zăcăminte de gaze naturale, fapt reflectat de asemnea și în economia națională.
După cum se arăta, în prima jumătate a lui 2018, în lucrarea
Perspectivele gazelor naturale în România și modalități de valorificare superioară a acestora, dezvoltarea sectorului gazelor naturale este favorizată de tendințele de piață: evoluția către decarbonarea sectorului energetic, flexibilitate în producerea de energie electrică, complementaritate cu sursele de energie regenerabilă, distribuire geografică și modularitate a capacităților. Importanța politicilor energetice, a deciziilor legislative și de reglementare joacă în continuare un rol decisiv.
Din acest motiv o serie de factori prezintă caracteristicile esențiale ale progresului sustenabil în cee ace privește sectorul energetic: stabilirea unui cadru fiscal echitabil, competitiv și stabil pentru segmentul upstream; continuarea liberalizării pieței de gaze naturale și crearea unei platforme transparente și lichide de tranzacționare; dezvoltarea de infrastructură gazieră esențială (SNT, înmagazinare subterană, interconectări) și a regulilor interoperabile de funcționare a sistemului de gaze naturale.
Nu a trecut prea mult timp, iar de la perspective de valorificare am ajuns la criză și plafonare. Ne-a lipsit consultarea, ne-a speriat schimbarea, însă clamăm că ne dorim dezvoltarea. În general, schimbarea prin criză este impusă pe fondul unei profunde neumulțumiri și a presiunii generate de factori negativi. Soluțiile rezultate în astfel de cazuri se dovedesc adesea ineficiente și cu puternic efect perturbativ. Potrivit celui mai recent studiu care analizează situația de facto a pieței românești de gaze naturale, sectorul în speță este nefuncțional, iar evoluția sa către o piață liberă și liberalizată este împiedicată de multiple obstacole majore identificate de-a lungul întregului lanț valoric. Incertitudinile cu care ne confrutăm în momentul de față limitează masiv atractivitatea segmentului pentru noi potențiali actori pe piață.
În plus, lipsa unei scheme eficiente de protejare a consumatorilor vulnerabili de energie subminează masiv acceptabilitatea politică a dereglementării pieței pentru clienții casnici. Plecând de la premisa că OUG 114/2018 nu remediază deficiențele sistemice de pe piața românească a gazelor, ci va continua să agraveze obstacolele care împiedică o dezvoltare eficientă și echilibrată a sectorului, raportul Piața gazelor naturale din România: Cum garantăm securitatea și competitivitatea sectorului, subliniează importanța concurenței de pe piață și impactul pozitiv al investițiilor din sector, cumulate cu îmbunătățirea interconexiunilor între România și piața gazelor naturale din UE .
Ce vom face în continuare? O reformă a gândirii și o mai atentă planificare a măsurilor viitoare pot constitui un punct de plecare. Alegem cum anume vom crește instituțiile și gradul de responsabilitate socială, întrucât contribuția și promovarea bunăstării colective revine tuturor. Reorientarea către viitor nu se limitează la soluționarea problemelor din prezent prin aplicarea unui set de măsuri mai mult sau mai puțin inspirate. Schimbarea și adaptabilitatea reprezintă un proces ciclic realizat printr-un efort organizat unde viitorul este privit drept o stare de construit.
Publicat în revista Economistul nr. 7-8 – 2019.